Zaharul este o componenta esentiala a dietei noastre moderne, prezent intr-o multitudine de produse pe care le consumam zilnic. Dar de unde provine acesta?

Zaharul, cunoscut sub denumirea stiintifica de zaharoza, se gaseste in mod natural in plante. Este prezent in radacinile sfeclei de zahar, in trestia de zahar, in seva artarilor si in anumite soiuri de porumb si sorg. Extras sub forma de cristale, acesta este rafinat pentru a elimina impuritatile si a-l albi, apoi este macinat pana la consistenta dorita (zahar pudra, zahar pudra). Alte „zaharuri naturale”, cum ar fi glucoza si dextroza din porumb sau fructoza din fructe, nu pot fi vandute ca zahar.

Cum s-a impus cultivarea sfeclei de zahar?

Cultivarea sfeclei de zahar fost rezultatul unei blocade in care au fost implicati nu fermierii, ci britanicii! Povestea se petrece la inceputul secolului al XIX-lea. Razboiul facea ravagii intre Franta si Anglia, iar navele incarcate cu materii prime, cum ar fi trestia de zahar, nu mai aveau voie sa se apropie de coastele noastre. La inceput, Napoleon era sigur ca va gasi o solutie. S-a incercat fabricarea zaharului din struguri, artar si chiar napi. Cu toate acestea, rezultatele au fost neconcludente. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca, cu cativa ani mai devreme, in 1792, in urma unei penurii provocate de o revolta a sclavilor din fermele de trestie de zahar, cresterea brusca a pretului zaharului a dus la revolte si la jefuirea depozitelor. Nu se putea vorbi de asa ceva.

Solutia va veni din Prusia, cu sfecla de zahar! Un chimist german a gasit o modalitate de a extrage zaharul din sfecla. Asa ca Napoleon a decretat ca 32.000 de hectare din nordul Frantei si din sudul Belgiei anexate trebuiau cultivate. Planta, care pana atunci fusese considerata doar o buna hrana pentru vite, a devenit o gasca cu oua de aur pentru multi fermieri.

Sursa: https://www.caminteresse.fr/environnement/dou-vient-le-sucre-1192687/