Primul plans al unui bebelus marcheaza inceputul vietii sale in afara uterului. Dar de ce plang intotdeauna bebelusii la nastere? Acest plans nu este banal: el joaca un rol vital in supravietuirea lor si in adaptarea lor la lumea exterioara. Iata cateva explicatii.

Este o scena familiara: un bebelus tocmai s-a nascut si, aproape imediat, plansetele sale rasuna in sala de nasteri. Acest moment, pe cat de banal, pe atat de universal, ridica intrebari. De ce plang bebelusii chiar din prima secunda de viata? Este un simplu reflex sau un raspuns la durere? In spatele acestui plans se afla o serie de fenomene fiziologice si neurologice care sunt esentiale pentru tranzitia dintre viata din uter si lumea exterioara. Care este scopul plansului? Ce se intampla in corpul lor? Si, mai ales, ce inseamna aceste prime sunete? Iata raspunsurile la intrebarile pe care si le pune toata lumea.

De ce plang bebelusii imediat dupa nastere?

Primul plans al unui bebelus este fundamental pentru declansarea respiratiei autonome. In uter, fatul primeste oxigen de la placenta, prin intermediul cordonului ombilical. Insa, odata nascut, trebuie sa isi activeze singur plamanii. Potrivit oamenilor de stiinta, acest plans puternic elibereaza caile respiratorii prin eliminarea lichidului amniotic inca prezent in plamani si permite aerului sa intre pentru prima data. In acelasi timp, acest plans declanseaza si o reactie hormonala: o crestere a adrenalinei si a altor hormoni de stres care ajuta bebelusul sa se adapteze la mediul sau. Schimbarea brusca a temperaturii, a luminii si a senzatiilor tactile determina, de asemenea, plansul bebelusului, ca raspuns la socul nasterii. Deci, departe de a fi ingrijorator, acest plans este un semn ca bebelusul incepe sa respire si ca organismul sau reactioneaza asa cum trebuie.

De ce este primul plans atat de important pentru plamani?

Inainte de nastere, plamanii fatului sunt umpluti cu lichid amniotic. Acest lichid este absorbit treptat la sfarsitul sarcinii, dar o anumita cantitate ramane adesea in momentul nasterii. Trecerea prin canalul vaginal exercita presiune pe torace, expulzand o mare parte din acest lichid. Dar este primul plans care deschide alveolele pulmonare, micile saci in care au loc schimburile de gaze. Fara acest strigat, plamanii ar putea ramane partial colapsati (pliati pe ei insisi), impiedicand oxigenarea corespunzatoare a sangelui. Potrivit Actu.fr, acest mecanism intareste si muschii respiratori, in special diafragma, care trebuie sa lucreze brusc pentru a permite o respiratie autonoma. Acest plans initiaza astfel o serie de reactii fiziologice care permit bebelusului sa treaca de la respiratia asistata de placenta la respiratia autonoma cu aer.

Sursa: https://www.caminteresse.fr/sciences/pourquoi-les-bebes-pleurent-ils-quand-ils-naissent-11200817/