Unele practici ale Egiptului Antic sunt inca neintelese de arheologi si egiptologi. Dar pentru aceasta, exista mai multe documentatii care spun si se contrazic reciproc. In acest articol, va spunem daca preotii egipteni isi smulgeau sau nu tot parul de pe corp.

Mai multe practici au fost descoperite in Egiptul antic. Pentru testele de sarcina, femeile trebuiau sa urineze pe seminte de orz si grau pentru a observa cresterea acestora. Daca semintele cresteau, femeia era insarcinata. Dimpotriva, daca semintele nu cresteau, femeia nu era insarcinata. Aceasta practica apare chiar si in Papirusul Carlsberg (Copenhaga) si in Papirusul „medical” din Berlin. Exista apoi o alta practica neobisnuita a vechilor egipteni, care consta in folosirea excrementelor de crocodil ca mijloc de contraceptie. In sfarsit, ultima, care pare a fi mai bine documentata, cu un numar destul de mare de contradictii, este cea pe care am mentionat-o mai devreme. Preotii egipteni de altadata isi smulgeau tot parul de pe corp? Afla chiar acum.

Este adevarat ca preotii egipteni isi smulgeau tot parul de pe corp?

Multe surse atesta existenta unei astfel de practici. Cu toate acestea, nicio sursa stiintifica credibila nu vorbeste despre aceasta. Doar blogurile si site-urile comerciale de indepartare a parului abordeaza subiectul. Site-ul media HowStuffWorks prezinta insa aceasta informatie si mentioneaza, de asemenea, alte site-uri stiintifice care vorbesc despre aceasta. Astfel, potrivit acestor site-uri, preotii din Egiptul antic isi indepartau parul de pe intregul corp, inclusiv de pe cap, sprancene si chiar gene. Scopul unei astfel de practici era de a mentine puritatea ritualica. Preotii considerau parul impur. Ca urmare, preotii trebuiau sa ramana curati si puri pentru a putea servi zeii si a lua parte la ritualurile religioase. Mai mult, potrivit site-ului Archéologie Pas-de-Calais, barbieritul sau epilarea totala a corpului era o practica comuna in randul „egiptenilor bogati”. Si nu doar preotii o faceau. Pentru egiptenii antici, parul era „asociat cu animalele”. Iar absenta lor era un semn de puritate.

Preotii egipteni isi radeau sprancenele in caz doliu?

In Egiptul antic, preotii si alti membri ai societatii isi exprimau doliul prin gesturi extrem de simbolice. Acestea includeau adesea rasul sprancenelor. Aceasta practica facea parte integranta din ritualurile legate de moarte si doliu. Pentru aceasta parte a povestii, ne putem intoarce la scrierile lui Herodot. Acest istoric grec a scris despre obiceiurile egiptene. Potrivit acestui autor, rasul sprancenelor era asociat in special cu doliul pisicilor domestice, animale care erau foarte venerate in societatea egipteana. De fapt, atunci cand murea o pisica, membrii gospodariei in care locuia aceasta isi radeau sprancenele in semn de profunda durere. Acest obicei poate fi interpretat ca o expresie exterioara a durerii interioare. Dar si ca un mijloc de purificare a corpului pentru contactul spiritual cu decedatul. Acest lucru era esential intr-o cultura care pretuia viata de apoi si ritualurile funerare. Cu toate acestea, si aici este important sa ne amintim, scrierile lui Herodot, precum si descoperirile arheologice, ofera o perspectiva asupra practicilor de doliu ale egiptenilor antici.

Daca pisica moare intr-o familie de preoti, practica cere preotilor sa isi rada sprancenele. Daca pisica moare in orice alta familie, practica cere, de asemenea, ca membrii acelei familii sa isi rada sprancenele.

Sursa: https://www.caminteresse.fr/histoire/pourquoi-les-pretres-de-legypte-antique-arrachaient-tous-les-poils-de-leur-corps-11196188/