In lumea fascinanta a regnului animal, o intrebare intriga adesea mintea umana: de ce animalele nu vorbesc desi au corzi vocale?

Comunicarea intre fiintele vii este esentiala pentru supravietuirea si organizarea lor sociala.

Animalele folosesc o multitudine de semnale – sunet, vedere, miros – pentru a interactiona cu semenii lor.

Cu toate acestea, niciuna dintre ele nu pare sa fie capabila sa produca un limbaj articulat, asa cum il cunoastem la oameni.

Asadar, care este motivul pentru aceasta diferenta fundamentala intre oameni si animale?

In acest articol detaliat, exploram mecanismele de comunicare ale animalelor, caracteristicile specifice ale limbajului uman si motivele pentru care animalele nu vorbesc, desi au corzi vocale.

Comunicarea animala: un limbaj nearticulat

Inainte de a analiza problema specifica a corzilor vocale, este esential sa intelegem cum comunica animalele intre ele si ce mijloace folosesc pentru a emite sunete.

In lumea animala, comunicarea este de o importanta vitala pentru supravietuirea si reproducerea speciilor. Animalele folosesc o mare varietate de semnale pentru a transmite informatii altor animale. Aceste semnale pot fi vizuale (expresii faciale, posturi, culori), olfactive (feromoni, marcarea teritoriului) sau sonore (cantece, strigate, zgomote).

Semnalele vizuale includ miscari ale corpului, expresii faciale, culori si modele. De exemplu, unele pasari de paradis efectueaza dansuri nuptiale complexe pentru a-si seduce partenerii, in timp ce pestii clovn isi schimba culoarea pentru a-si semnala statutul ierarhic.

Semnalele olfactive sunt esentiale pentru multe specii, in special pentru cele cu un simt al mirosului foarte dezvoltat, cum ar fi mamiferele. Feromonii sunt substante chimice produse de un individ si percepute de alti membri ai speciei sale, influentandu-le comportamentul. Marcarea teritoriului cu urina, fecale sau glande cutanate este un mijloc comun de comunicare olfactiva.

Semnalele sonore sunt produse de diverse organe si structuri, cum ar fi gura, laringele, corzile vocale, membranele timpanice sau aripile. Pasarile, de exemplu, sunt renumite pentru cantecele lor complexe si melodioase, in timp ce elefantii comunica pe distante mari folosind infrasunete care sunt inaudibile pentru urechea umana.

Cu toate acestea, aceste forme de comunicare animala, desi foarte elaborate, nu corespund unui limbaj articulat precum cel utilizat de fiintele umane. Limbajul uman se caracterizeaza prin structura sa sintactica si prin capacitatea sa de a exprima un numar infinit de concepte si idei folosind un numar limitat de elemente (cuvinte, foneme). Animalele, pe de alta parte, nu au o astfel de capacitate de comunicare simbolica si abstracta.

Motivele pentru care animalele nu vorbesc

Au fost formulate mai multe ipoteze pentru a explica de ce animalele nu vorbesc, desi au corzi vocale. Aceste ipoteze evidentiaza diferentele dintre oameni si animale in ceea ce priveste capacitatile vocale, cognitive si sociale necesare pentru a produce un limbaj articulat.

1. Limitari anatomice si fiziologice: desi unele animale au corzi vocale si alte structuri care le permit sa produca sunete, ele par a fi limitate in capacitatea lor de a modula aceste sunete intr-un mod controlat si precis. De exemplu, laringele mamiferelor non-umane este in general situat mai sus in gat, ceea ce limiteaza capacitatea acestora de a produce o gama larga de sunete distincte. In plus, animalele pot fi lipsite de anumite structuri sau muschi necesari pentru manipularea fina a aparatului lor vocal, cum este cazul pasarilor, care produc sunete cu ajutorul syrinxului.
2. Limitari cognitive: pentru a produce un limbaj articulat, nu este suficient sa ai un aparat vocal adecvat; trebuie sa ai si capacitatea mentala de a manipula simboluri, reguli si structuri complexe. Animalele nu par sa aiba aceleasi capacitati cognitive ca oamenii atunci cand vine vorba de procesarea limbajului, chiar daca sunt capabile sa rezolve probleme complexe si sa se adapteze la mediul lor. De exemplu, primatele non-umane, desi sunt rudele noastre evolutive cele mai apropiate, nu prezinta abilitati lingvistice comparabile cu cele ale fiintelor umane.
3. Limitari sociale si culturale: limbajul uman este strans legat de organizarea noastra sociala si culturala. Desi animalele traiesc adesea in grupuri si manifesta un comportament social complex, ele nu par sa aiba aceleasi structuri sociale si culturale ca fiintele umane. De exemplu, animalele nu par sa transmita cunostinte sau traditii in acelasi mod cumulativ in care o fac oamenii prin educatie, predare si transmiterea culturii lor. Aceasta lipsa de transmitere culturala ar putea explica partial de ce animalele nu dezvolta sisteme de comunicare atat de elaborate si simbolice precum limbajul uman.

Pe scurt, se pare ca animalele nu vorbesc, in ciuda prezentei corzilor vocale, din cauza unor limitari anatomice, fiziologice, cognitive si sociale care le deosebesc de fiintele umane. Cu toate acestea, este important sa subliniem ca comunicarea animala este un fenomen complex si divers care merita sa fie studiat si apreciat in sine. Animalele sunt capabile sa faca schimb de informatii, sa isi coordoneze actiunile, sa rezolve probleme si sa formeze relatii sociale datorita diverselor lor forme de comunicare nonverbala. Desi aceste forme de comunicare nu sunt comparabile cu limbajul uman, ele sunt o dovada a adaptabilitatii si creativitatii extraordinare a regnului animal.

Incapacitatea animalelor de a vorbi in ciuda prezentei corzilor vocale se datoreaza unei combinatii de factori biologici, cognitivi si sociali care le diferentiaza de fiintele umane in ceea ce priveste comunicarea. Limbajul uman este un fenomen unic si complex, cu fundamente anatomice, cognitive si culturale specifice speciei noastre. Cu toate acestea, acest lucru nu trebuie sa ne determine sa subestimam bogatia si diversitatea comunicarii animale, care reflecta marea varietate de strategii si mecanisme adaptative dezvoltate de diferite specii pentru a supravietui si a interactiona in mediul lor. Prin studierea si intelegerea acestor mecanisme, putem nu numai sa ne extindem cunostintele despre lumea animala, ci si sa ne aprofundam intelegerea propriilor noastre abilitati lingvistice si a locului nostru in evolutia speciilor.

Sursa: https://unpointculture.com/pourquoi-les-animaux-ne-parlent-ils-pas-alors-qu-ils-ont-des-cordes-vocales/