In timp ce unele minciuni pot fi descoperite intr-o fractiune de secunda, altele sunt mai greu de detectat. Ce-ar fi daca v-am spune ca exista mai multe lacune care faciliteaza detectarea minciunilor?

Cine nu a visat vreodata sa aiba un filtru de minciuni? Cel putin, o tehnica 100% fiabila pentru a-i demasca pe cei care indraznesc sa ne minta. Fie ca este vorba de copilul tau care iti jura drept in ochi ca nu a spart vaza bunicii, de iubitul tau care nu stie de ce colega de birou ii scrie ca ii este dor de el la miezul noptii sau de acel sef care te asigura ca zvonurile de concediere sunt nefondate.

Daca uneori limbajul trupului este suficient pentru a-i da de gol, nu este intotdeauna usor sa stii ce este real si ce nu. Daca esti genul de persoana care se lasa repede pacalita, nu iti fa griji: o echipa de cercetatori de la Universitatea din Göteborg a analizat aplicatiile practice in domeniul „detectarii inselaciunii”, analizand cercetarile a 50 de experti internationali. Care este scopul lor? Sa abordeze un subiect relativ inovator: discriminarea intre declaratiile adevarate si cele false.

Privirea nu este principalul indicator de minciuna

Minciuna, acea incercare intentionata de a induce in eroare o alta persoana, se bazeaza pe o serie de idei preconcepute. Suntem obisnuiti sa credem ca ochii nostri ne tradeaza atunci cand mintim. Dar, potrivit studiului din Göteborg, ne-am inselat: 82% dintre experti sunt de acord ca mincinosii nu sunt mai predispusi sa evite contactul vizual sau sa isi intoarca privirea decat cei care spun adevarul, relateaza BBC Science Focus. La fel de surprinzator, 70% dintre cercetatori au fost de acord ca mincinosii nu par a fi mai nervosi decat cei care spun adevarul.

Se mai spune ca oamenii necinstiti au tendinta de a vorbi mult sau de a se clatina atunci cand sunt interogati, dar, din nou, aceste indicii de inselaciune sunt insuficiente pentru a-i demasca pe cei vicleni. Potrivit profesorului Aldert Vrij, expert in aspectele psihologice ale minciunii la Universitatea din Portsmouth, „ideea ca detectarea minciunii non-verbale functioneaza” este falsa. In opinia sa, poligraful, analiza video, „amprentarea creierului” in scopuri criminalistice sau chiar cautarea de variatii ale vocii nu sunt modalitati fiabile de detectare a inselaciunii.

Ce metode sunt eficiente in demascarea mincinosilor?

Desi toate aceste metode ar trebui folosite cu prudenta, cum putem depista eficient un mincinos? Potrivit profesorului Timothy Luke si a colegilor sai de la Universitatea din Göteborg, cea mai eficienta metoda ramane atentia acordata cuvintelor folosite. De fapt, aproape 72% dintre experti sunt de acord ca mincinosii sunt mai putin detaliati in discursul lor decat cei care spun adevarul. Un alt indiciu care ar trebui sa va puna pe jar este inconsecventa dintre declaratii si dovezile disponibile. „Daca exista o neconcordanta intre ceea ce va spune o persoana si faptele pe care le aveti, exista o mare probabilitate ca aceasta persoana sa incerce sa va insele”, spune Pär-Anders Granhag, profesor de psihologie si coautor al studiului. Pentru a-i face pe suspecti sa marturiseasca o crima, de exemplu, Luke si Granhag au dezvoltat o abordare cunoscuta sub numele de „schimbare de strategie”.

Dezvoltata in Science Direct, aceasta se bazeaza pe cunoasterea strategiilor de interogatoriu ale suspectilor. Aceasta presupune sa se ceara unui individ versiunea sa despre evenimente si apoi sa i se prezinte dovezi care ii contrazic declaratia pentru a observa cum incearca sa se adapteze la acestea. Cu toate acestea, autorii avertizeaza ca aceasta metoda nu este perfecta, mai ales daca anchetatorii nu sunt antrenati sa recunoasca o minciuna.

Problema este ca modul in care oamenii mint difera de la un individ la altul, ceea ce face dificila identificarea semnelor universale de inselaciune. Unii, de exemplu, isi vor intoarce privirea, altii se vor scarpina in nas sau vor incepe sa tuseasca. Acesta este motivul pentru care expertii sugereaza in schimb crearea unui „profil personal al modului in care fiecare persoana minte pe aceleasi tipuri de subiecte si in contexte similare”. Chiar daca uneori ne putem baza pe anumite indicii comportamentale, acestea sunt specifice fiecarui individ. De aceea, „cel mai bine este sa ai incredere in propria munca de detectiv si sa verificati ceea ce spun oamenii in raport cu dovezile”, conchide Luke. Daca nu gasesti dovezi ca persoana cu care vorbesti te minte cu nerusinare, cel mai bine este sa ai incredere in instinctul tau si sa procedezi cu prudenta.