Longyearbyen, situat pe insula Spitzberg din arhipelagul Svalbard, este cel mai nordic oras din lume. In ciuda climatului extrem, orasul are o populatie stabila, infrastructura moderna si o viata comunitara surprinzator de activa.

La peste 78 de grade latitudine nordica, Longyearbyen sfideaza extremele. Prins intre soarele de la miezul noptii si noaptea polara, acest oras norvegian fascineaza si intriga in acelasi timp. Cum poate o comunitate umana sa se stabileasca la o astfel de latitudine? Care sunt conditiile de viata acolo? Este intr-adevar cea mai nordica localitate de pe planeta? Si ce se gaseste dincolo de ea? Iata tot ce trebuie sa stii despre acest oras iesit din comun.

Care este cel mai nordic oras de pe planeta?

Cel mai nordic oras din lume este Longyearbyen, capitala administrativa a Svalbard, un arhipelag norvegian situat in Oceanul Arctic. Se afla la 78°13′ latitudine nordica, la doar 1.316 kilometri de Polul Nord. Ceea ce distinge Longyearbyen de alte asezari situate si mai aproape de pol este faptul ca este un oras adevarat, cu o populatie permanenta, spre deosebire de alte localitati arctice, care sunt doar statii stiintifice sau avanposturi temporare.

Fondat la inceputul secolului XX ca colonie miniera, Longyearbyen are astazi aproximativ 2.500 de locuitori. Are un aeroport international, scoli, un spital, o universitate specializata in studii arctice, restaurante, un muzeu si chiar un cinematograf. Cu alte cuvinte, tot ceea ce defineste un oras in sine, in ciuda conditiilor extreme.

In comparatie, Ny-Ålesund, situat la 78°55′N, este tehnic mai la nord. Dar aceasta fosta baza miniera transformata in statie de cercetare gazduieste doar 30 pana la 130 de oameni de stiinta, in functie de sezon. Prin urmare, nu indeplineste criteriile demografice si structurale pentru a fi considerata un oras. Longyearbyen este, asadar, in termeni oficiali, cel mai nordic oras al globului.

Cum traiesc locuitorii din Longyearbyen?

A trai in Longyearbyen inseamna a te adapta la un mediu polar riguros, caracterizat de temperaturi negative timp de opt luni pe an, sol inghetat permanent (pergeliul) si, mai ales, conditii de lumina extreme. Intre sfarsitul lunii octombrie si mijlocul lunii februarie, soarele nu rasare niciodata, cufundand orasul intr-o noapte polara de peste 110 zile. In schimb, de la mijlocul lunii aprilie pana la sfarsitul lunii august, soarele nu apune, oferind o perioada de 127 de zile de soare continuu.

Populatia este foarte cosmopolita: se intalnesc norvegieni, desigur, dar si thailandezi, rusi, ucraineni, suedezi sau filipinezi, atrasi de oportunitatile de munca in turism, cercetare sau servicii. Aici este interzis sa te nasti si sa mori: orasul nu are maternitate si nici cimitir functional, solul inghetat impiedicand orice descompunere.

In ciuda acestor constrangeri, locuitorii duc o viata sociala bogata: festivaluri de jazz, curse de caini de sanie, conferinte stiintifice si chiar o universitate (UNIS, The University Centre in Svalbard) unde sunt formati cercetatori din intreaga lume. O deviza neoficiala a orasului Longyearbyen rezuma bine spiritul locului: „Nu exista vreme rea, ci doar imbracaminte nepotrivita”.

Ce se gaseste dincolo de Longyearbyen?

La nord de Longyearbyen, spatiul este ocupat aproape exclusiv de banchiza, ursii polari si cateva instalatii stiintifice. Ny-Ålesund, deja mentionat, este ultima asezare umana permanenta mai la nord, dar nu este accesibila liber: doar echipele de cercetatori locuiesc acolo, uneori impreuna cu familiile lor, in conditii extrem de strict controlate.

Mai la nord, nu exista niciun oras. Teritoriul devine inospitalier pentru orice forma de viata urbana. Cu toate acestea, mai multe expeditii stiintifice, in special polare, utilizeaza baze temporare pe banchiza plutitoare, precum Barneo (baza sezoniera rusa), sau spargatoare de gheata precum Polarstern din Germania, care deriva in functie de gheata pentru a studia clima arctica.

Longyearbyen constituie astfel ultima frontiera urbana inainte de Arctica salbatica si punctul de plecare privilegiat pentru exploratorii moderni, cercetatorii sau turistii in cautare de extreme. Este, de asemenea, un simbol al coabitarii dintre om si natura in ceea ce are ea mai dur si mai fascinant.

De ce acest oras fascineaza atat de mult lumea?

Longyearbyen intriga din mai multe motive. In primul rand, pentru ca intruchipeaza un extrem geografic: viata cat mai aproape de Polul Nord. Apoi, pentru ca este un laborator al schimbarilor climatice: in Svalbard, temperaturile cresc de sase ori mai repede decat media mondiala, ceea ce perturba ecosistemele locale si atrage atentia oamenilor de stiinta.

De asemenea, fascineaza prin paradoxurile sale: un oras modern fara drumuri in afara limitelor sale, o societate multiculturala in care toata lumea se cunoaste, un loc in care oamenii se deplaseaza inarmati impotriva ursilor polari si unde este interzis sa detii o pisica (pentru a proteja pasarile arctice). In cele din urma, Longyearbyen atrage iubitorii de spatii largi, de fenomene astronomice (aurore boreale, nopti albe) si curiosii in cautarea unui mod de viata radical diferit.

Sursa: https://www.caminteresse.fr/culture/voici-la-ville-la-plus-au-nord-du-monde-11202669/