Recent, au fost descoperite urme de inmormantare care dateaza din paleolitic.

A aduce un omagiu defunctului prin inmormantare este o practica consacrata in multe societati din intreaga lume. Ritualurile care insotesc aceasta procedura pot varia de la o cultura la alta. Nu exista un raspuns concludent la intrebarea cum a inceput aceasta traditie. Cu toate acestea, dovezile arheologice indica faptul ca ritualurile funerare dateaza din paleoliticul mijlociu.

Primele inmormantari, un act deliberat al omului preistoric

Mary Stiner, antropolog la Universitatea din Arizona, spune ca aceste dovezi timpurii sugereaza ca inmormantarea intentionata dateaza de cel putin 120.000 de ani. Desi recunoaste ca este posibil sa fi fost descoperite morminte mai vechi, doamna Stiner subliniaza ca cele mai vechi si mai convingatoare dovezi ale oamenilor moderni (Homo sapiens) care isi ingroapa mortii dateaza din Paleoliticul mijlociu.

Speculatii controversate arata ca in Africa de Sud ar exista inmormantari care dateaza de aproximativ 300.000 de ani, dar comunitatea stiintifica contesta aceasta idee. Cele mai vechi inmormantari umane moderne din punct de vedere anatomic, care dateaza de acum 120.000 de ani, au fost identificate in pesteri precum Qafzeh din Israel. In aceste pesteri exista, de asemenea, dovezi ale unor inmormantari de Neanderthal care dateaza de 115.000 de ani, potrivit Muzeului Australian.

Potrivit lui Stiner, pe tot parcursul paleoliticului mijlociu, oamenii au trait, au mancat si s-au adunat in pesteri. Cercetatorii sunt convinsi ca aceste inmormantari timpurii din pesteri au fost produsul unui act uman deliberat, mai degraba decat unul natural, cum ar fi prabusirea unei pesteri. Corpurile erau asezate in pozitii specifice, adesea in pozitie fetala, cu obiecte umane, demonstrand o intentie clara.

Evolutia practicilor funerare

Dincolo de misterele legate de origini, motivele care au stat la baza primelor inmormantari au fost multifactoriale, atat in interiorul, cat si in afara pesterilor. Trish Biers, curator al Laboratorului Duckworth din cadrul Centrului pentru Studiul Evolutiei Umane de la Universitatea Cambridge, a declarat ca oamenii si multe alte creaturi au o aversiune innascuta fata de descompunere.

Atunci cand cadavrele se descompun, incep sa miroasa urat si expun vietuitoarele la infectii, gunoaie si insecte. Oamenii au trebuit sa gaseasca o modalitate de a face fata acestor situatii. Initial, este posibil ca riturile funerare sa fi fost un simplu raspuns la imperativele practice, inainte de a se dezvolta pentru a incorpora mai multe elemente spirituale de-a lungul timpului.

Inmormantari elaborate in Eurasia

Evolutia inmormantarilor nu a urmat o traiectorie liniara. Potrivit unui studiu publicat in The Oxford Handbook of the Archaeology of Death and Burial (Oxford University Press, 2013), in Eurasia, inmormantarile elaborate au aparut si apoi au disparut in timpul paleoliticului superior (acum 45.000-10.000 de ani). Mai mult, cele mai multe dintre inmormantari sunt destul de simple si contin adesea obiecte legate de viata de zi cu zi.

Autorii acestui studiu noteaza, de asemenea, ca, din cauza numarului mic de inmormantari din Paleoliticul superior care au fost descoperite, este dificil sa se faca o apreciere definitiva asupra naturii si semnificatiei acestora. In plus, exista diferente regionale in ceea ce priveste obiceiurile de inmormantare antice.

Potrivit lui Biers, diversi factori, cum ar fi mediul inconjurator si resursele disponibile, au influentat modul in care oamenii isi ingropau mortii. Cea mai veche inmormantare prin incinerare cunoscuta, Mungo Lady, provine din Australia si dateaza de aproximativ 40.000 de ani. Mai mult, in urma cu 15.000 de ani, mancatul celor dragi decedati era surprinzator de comun in Europa.

Sursa: https://www.nationalgeographic.fr/environnement