Inca din cele mai vechi timpuri, au fost inregistrate observatii ale unor fenomene ceresti, cum ar fi lumini inexplicabile.

Omenirea a contemplat de mult timp posibilitatea existentei unor fiinte din alte lumi, cu mult inainte ca imaginatia populara sa fie populata de creaturi din spatiul cosmic. Ideea de viata dincolo de planeta noastra nu este o inventie moderna. Cu mult inainte de era spatiala si de aparitia teoriilor stiintifice actuale, omenirea scruta cerul, interpretandu-i minunile si misterele prin prisma curiozitatii si a conjecturilor.

Observatii vechi

Cerul noptii din antichitate era o panza vie pe care civilizatiile greaca si romana proiectau o gama larga de povesti. De la „focuri pe cer” la „abisuri luminoase”, relatarile dintre anii 223 si 91 i.Hr. descriu scene orbitoare care, in lumina intelegerii contemporane, ar putea sugera aurorile periodice care urmeaza cicluri de activitate de unsprezece ani.

Relatarile din 218 i.Hr. pana in 65 d.Hr. descriu fenomene precum „scuturi zburatoare” sau „sulite de foc” traversand cerul, care astazi pot fi comparate cu meteoriti sau iluzii optice precum mirajele. Desi aceste explicatii naturale erau spectaculoase, ele nu sugerau prezenta unor fiinte din alte lumi.

Filozofia antică și samanta infinitului

Atomismul, o teorie avansata in secolul al V-lea i.Hr. de filosofii Leucippus si Democritus, a plantat semintele a ceea ce avea sa devina o reflectie asupra existentei lumilor multiple. Acestia au sugerat ca Universul este alcatuit dintr-un numar infinit de atomi care, in miscarea lor perpetua, formeaza nu numai obiecte, ci si o multitudine de lumi.

Aceasta idee a fost preluata de Metrodorus din Chio, care, intr-o analogie sugestiva, a comparat presupusa unicitate a lumii noastre cu absurditatea unei singure tulpini care creste pe un camp vast. Lucretius, un poet roman, a preluat aceasta linie de gandire, postuland ca diversitatea vietii, asa cum o cunoastem noi pe Pamant, trebuie sa se regaseasca in mod necesar in alta parte in Univers.

Trezirea unei constiinte cosmice

Perspectiva existentei altor lumi locuite a luat cu adevarat avant abia in timp, in ciuda rezistentei ideologiilor dominante, cum ar fi filosofia lui Aristotel si doctrinele religioase, care limitau gandirea stiintifica la un cadru in care omnipotenta divina era singurul adevar acceptat.

La jumatatea secolului al XV-lea, un punct de cotitura a fost atins de Nicholas de Cues, care, in lucrarea sa vizionara, s-a aventurat sa presupuna ca viata exista sub diferite forme in regiunile solare si stelare. In opinia sa, esenta si manifestarea vietii ar putea varia de la o lume la alta, fiecare fiind o creatie divina.

De la interpretarea fenomenelor naturale pana la aparitia teoriilor filosofice, omenirea a fost intotdeauna fascinata de ideea de a nu fi singura in Univers. Pe masura ce stiinta avanseaza, incercarea de a descoperi viata extraterestra continua sa inspire, sa mistifice si sa ne provoace perceptiile. Povestile antice si speculatiile filosofice ofera fundalul pe care se contureaza cercetarile actuale.

Sursa: https://dailygeekshow.com/humanite-penser-extraterrestres/