Contrar ideilor preconcepute, pasarile nu sunt lipsite de miros. In cele ce urmeaza va spunem tot ce trebuie sa stiti despre acest subiect.

Mirosul pasarilor in general

Mijloacele de comunicare folosite de pasari sunt, inainte de toate, de ordin vizual si acustic, adica culoarea penelor sau cantecul. Insa niic mirosul nu este de neglijat deoarece pasarile detin un miros. Au fost nevoie de trei decenii pentru ca cercetatorii sa ajunga la aceasta concluzie si sa inteleaga cum functioneaza. In functie de fiecare specie in parte, capacitatile olfactive variaza enorm.

Unele pasari dispun de un miros puernic precum Aethia cristatella, verisorul pinguinului sau kakapo (cel mai greu si mai longeviv papagal din lume) dispune de un miros puternic. In mediul salbatic unde sunt pradatori, nu exista niciun avantaj pentru apasari sa degaje un miros.

Cercetatorii au studiat indelung acest subiect, mirosul pasarilor si receptorii olfactivi ai acestora. Sa ai o idee cu privire la numarul de neuroni senzoriali reprezinta un indicator cu privire la numarul de mirosuri pe care o specie le poate simti. In urma acestor studii cercetatorii au reusit sa dovedeasca faptul ca numarul de gene si cel al receptorilor olfactivi sunt diferiti in functie de speciile de pasari. Kiwi este cel care poseda cel mai mare numar din acesti receptori. Are cu 6 mai multi decat canarul.

Si, in privinta numarului de gene, fiinta umana este departe in spatele acestor specii. Acestea se folosesc de miros pentru a cauta hrana care se ascunde sub pamant. Spre deosebire de noi, oamenii, la pasari mirosul este vital.

Se pare ca pasarile au mostenit mirosul de la dinozauri dupa care l-au imbunatatit de-a lungul anilor. Asta deoarece nu trebuie sa uitam ca pasarile sunt descendentii unor specii de dinozauri. Concluzia la care au ajuns cercetatorii este ca Archeopteryx, un dinozaur cu pene avea un miros similar cu cel al porumbelului.

Sursa: https://lesavaistu.fr/les-oiseaux-ont-ils-un-odorat/